Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufletească a lui Iisus, iar ultima amplifică suferinţa, care se răsfrânge asupra planului exterior, al naturii. Prima strofa redă împotrivirea Omului în faţa destinului, într-o formulare lapidară în incipit: „Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul..".
Tu eşti floarea din grădină, Tu eşti crinul din lumină, Tu eşti fiul Tatălui de sus! Nu acoperi lumina, Nu mă părăsi ca Dima, Nu pleca din braţul lui Isus! R: Căci necaz şi strâmtorare. Vor veni peste popoare, Tu rămâi, rămâi în braţul lui Isus!
În grădina lui Ion. Ion cel Mare este un potentat al zilelor noastre. Asa crede lumea, cel putin. Insa daca stai sa te uiti cu atentie si sa analizezi putin, Ion nu este de fapt decat un om putin mai neobisnuit. Foarte putin, adica aproape un om obisnuit. Ai putea fi chiar tu, dragul meu cititor, ar putea fi chiar oricine.
c1lj9J. Povestea vorbei: În grădina lui Ion. Numele Ion, cu derivatele sale, este cel mai frecvent în onomastica românească. Totodată, el este deocamdată şi cel cu cea mai veche atestare de până acum, avându-şi originea în limba geto-dacilor. Astfel, celebrul istoric antic Strabon scrie în volumul „Geografia" (VII, 3, 5): „Tot aşa
Un paradis grădina lui Ion, În ea te regăsești și te poți pierde. Spre seară nostalgii, de-un roșu pur, Îmbracă norii albi în pelerină. Și-al fanteziei negru abajur. Pare brodat de noaptea ce-o să vină. Te-aștept sub via rumenă pe-un tron. De struguri parfumați, o ciocârlie. Te-ndeamnă în grădina lui Ion.
în grădina cu măslini Isus cu ucenicii au plecat. La fiecare pas al Domnului Natura-ntreagă-njurul Lui tresare; Ştia că-nfaţa lui Isus , stătea o grea povară Ce-n ea se ascundea o taină mare. O jertfă trebuia să fie-adusă, Aşa cum ucenicilor le-a spus Că în curând va trebui să fie răstignit. /: Se împlinea cuvântul cel de Sus. :/
in gradina lui ion versuri
